Consider că toate în lumea asta au, sau ar trebui să aibă, un sens. De la lucruri banale până la chestiuni de viață și moarte. Îi putem spune relația cauză–efect. Ne agățăm de această idee deoarece ne ajută să acceptăm realitatea mai ușor și, într-un fel, să împiedicăm lucrurile care nu țin de noi să ne afecteze mai mult decât ar trebui.

Astăzi voi aborda un astfel de exemplu, și anume tatuajele.Până să dețin un astfel de element decorativ cu însemnătate emoțională, am întrebat alți cunoscători care era mesajul din spatele artei ce se imprimă pentru eternitate pe pielea lor. De cele mai multe ori am fost întâmpinat cu răspunsuri descriptive ale unor evenimente ce le-au marcat existența și care meritau imortalizate. Fiecare cu o anume poveste, pierdere, renaștere, iubire sau despre momente care au redefinit cine sunt.

Dar au existat și cazuri în care am fost surprins de răspunsuri simple, aproape dezarmante prin sinceritatea lor:

„Mi-a plăcut.”

Nu vreau să fiu înțeles greșit, cred în libera exprimare și consider că fiecare are dreptul să facă ce dorește cu propriul corp. Cu toate acestea, nu pot să nu mă gândesc că un tatuaj cu o însemnătate emoțională va dăinui mult mai mult, nu doar fizic, ci și mental, decât o alegere făcută din impuls sau din admirație trecătoare. Un simbol personal, încărcat de sens, evoluează odată cu tine. Își schimbă nuanțele, dar nu își pierde esența. În schimb, micul Dexter din desene animate sau chipul maiestuos al lui Heisenberg pot rămâne, în timp, simple relicve ale unei versiuni mai vechi din tine. Nu greșite sau regretabile dar, poate, incomplete.

Un tatuaj nu este doar o imagine. Este o declarație. O înghețare a unui moment, a unei emoții sau a unei identități.

Poate tocmai de aceea sensul din spatele lui contează mai mult decât produsul finit.