Toată lumea o face, de ce să nu o fac și eu?
Fenomenul de stat la coadă, cum îi spun eu, s-a manifestat încă din fragede timpuri și nu, nu fac referire la perioada apusă, ci de dorința necontenită a oamenilor de a fi în rând cu lumea.
Dacă Gheorghe are IPhone 16 Pro Max, eu de ce să nu am? Ce contează că îi amanetez mamei inelul de aur sau o duc pe sor-mea “pă Germania”.
Superficialitatea ca busolă
Ar fi fost mai puțin deranjant dacă problema nu s-ar propaga mai departe și pe alte domenii. Nevoia de a conduce ultimul model de BMW, de a purta nu știu ce bijuterii sau de a părea că fac parte dintr-o societate ghidată de superficial ghidează în continuare și din păcate mulți oameni.
Acum nici să mergem ghidați pe o mentalitate stil “Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei tale te face fericit” dar nici să ajungem la evenimente în mașini de ultimă generație ca mai apoi să ne retragem tot în acestea deoarece nu ne-am mai permis și o chirie.
Dacă ar fi să întreb o sută de români, consider că majoritatea ar merge pe principiul ăsta.
Zilele trecute mergeam spre mall din dorința banală de a-mi achiziționa un aparat de fotografiat. Pe drum am întâlnit un prieten din copilărie ce mergea tot în acea direcție, așa că am decis de comun acord să împărțim o potecă.
I-am povestit acestuia ce am mai făcut, printre care și faptul că am început să scriu într-un blog. Reacția lui a confirmat toate presupunerile mele și, datorită lui, pot spune că am decis să-mi înșir două gânduri aici. Mi-a spus cu o privire serioasă:
“Ahh, nu o să prindă, nimeni nu mai citește pe bloguri, mai bine te apuci de YouTube, nu vezi cum fac oamenii ăștia? De acolo vine succesul!”
Nedorind să intru în polemici, am dat ușor din cap și l-am lăsat să vorbească.
Înainte o făceam voluntar: când vedeam că turma merge în stânga, numai de-al dracu mergeam în partea opusă. Poate că voiam să par special.
Totuși, în ultimii ani curiozitatea m-a împins să o fac natural. Efectul de turmă îmi provoacă o stare de rău, curiozitatea fiindu-mi orientată ca un ac de busolă spre polul opus.
Diferit nu înseamnă greșit. Eu văd oamenii diferiți acea categorie mică ce a decis într-un moment al vieții să încerce ceva nou.

Leave a Reply to M. Dumba Cancel reply